Recunoștința nu e un tip de pozitivitate roz

Emoțiile pozitive sunt bune pentru noi, nu doar că ne simțim bine avându-le, de unde și numele de “pozitive”, dar ele contribuie și la starea noastră de sănătate (și invers – emoții pozitive în corp sănătos). Capcana ce apare uneori în goana după emoțiile pozitive este un tip de pozitivitate roz, o fugă de realitate prin afirmații de genul ”totul va fi bine”, o fugă de emoțiile ”negative” care ne ”strică” ZEN-ul. Astfel, vânătoarea de fericire poate avea efectul contrar, o viață plină de un sentiment de insatisfacție, de povară. ”Unde e fericirea aceea promisă? De ce fericirea e așa efemeră? Vreau să stea aici mereu, da!” – spunem ca niște copilași de 2-3 ani, chiar dacă fără fățuca îmbufnată și piciorul trântit în pământ.

Un antidot pentru pozitivitatea roz – recunoștința

Recunoștința. Da, cred că recunoștința este o cale de a accesa doritele emoții pozitive privind în mod autentic propria existență prezentă. Recunoștința nu este lacomă, ea nu are nevoie de ”totul este bine”, ea spune doar ”asta este bine”. Și oricât de neagră ar fi o situație, mereu există CEVA care este bine. Acel ceva nici măcar nu trebuie să fie ceva ce are legătură cu noi, poate fi ceva foarte simplu: „Copacul acesta este verde. Sunt recunoscătoare că văd acest copac”. Acum poate ne gândim: ”ok, dar nu toate persoanele sunt atât de norocoase încât să vadă”. Însă nu este neapărat nevoie de văz, pot doar să fiu recunoscătoare că aud păsările cum cântă, sau să fiu recunoscătoare că respir – aici chiar cred că ajungem la un teren comun, dat fiind că nu există persoană vie care să nu respire. Și iată cum am ajuns la gestul acesta reflex, al respirației, care poate aduce atât de multe beneficii când îl facem (și) conștient.

Respirație conștientă o dată pe zi

Vă propun un experiment, o dată pe zi să trageți aer în piept și să expirați gândindu-vă ”Chiar acum respir, sunt în viață, sunt recunoscătoare/recunoscător”. Desigur, puteți duce această invitație mai departe prin a vă rezerva cel puțin 5 minute pentru meditație. Dacă vă întrebați cum se meditează, ”De unde să încep?”, ”Ce să fac?” răspunsul simplu este: fiți conștienți că respirați și observați când uitați că respirați, întoarceți-vă atenția la respirație, și tot așa. Acum chiar și pe Netflix găsim ghidaj în a medita (o inițiativă a celor de la Headspace pe care o salut).

Sunt recunoscătoare că am putut împărtăși cu voi aceste gânduri, sper să găsiți în ele inspirație, așa cum și eu mă las inspirată de cei din jurul meu, sau o reamintire caldă.

Împărtășesc cu voi câteva din recunoștințele mele de ieri, faptul că ele există nu înseamnă că toată viața mea este ”roz”, dar viața mea e cu siguranță mai bună atunci când caut conștient să fiu recunoscătoare. Din rezervorul de energie umplut de emoțiile pozitive pot gestiona restul situațiilor care apar, mă pot adapta cu mai mare ușurință.

Am fost recunoscătoare că am făcut tot felul de scenarii de joc cu Sebastian în timp ce ne plimbam prin parc, cu personaje precum Zburdă-Fier și Omul Porumbel.

plimbare cismigiu