Fotografii cu femei în ipostaze naturale, fără filtre, și interviuri pline sevă – acesta este proiectul lui Ionuț Iordache pe care l-a intitulat sugestiv “Oameni fără măști”. Un proiect cu care eu am rezonat puternic și pe care îl urmăresc cu viu interes și cu admirație.

În ziua în care Ionuț mi-a scris să mă invite la proiectul său, mă hotărâsem și eu să îi scriu și să îl invit la interviu. Jung ar numi o asemenea întâmplare nu coincidență, ci sincronicitate.

Ionuț este jurnalist, practică fotografia ca hobby și ca modalitate prin care își menține sănătatea mentală într-o zonă ok, afirmă el, și iubește Islanda. Este tatăl Alexandrei și urmează să fie tatăl unei alte fetițe.

În discuția cu Ionuț am perceput seriozitatea cu care se implică în rolul de tată, deschiderea spre învățare și autocunoaștere și dorința de a se debarasa de gânduri cu substrat misogin la care a fost expus în cadrul societății. Își dorește să asculte cu adevărat vocile femeilor pentru a fi un tată bun. Am fost de acord că o societate echilibrată și sănătoasă este una în care oamenii sunt prețuiți și lăsați să se dezvolte, femei și bărbați deopotrivă.

În cele ce urmează puteți citi interviul cu Ionuț, care pe mine m-a inspirat!

Ionuț, ai început “Oameni fără măști”, acest proiect de suflet, pentru fiica ta de 9 ani, Alexandra, pentru a-i oferi modele de naturalețe, de persoane autentice. Ai spus că interviurile sunt și pentru tine o ocazie de învățare. Cu ce ai rămas până acum (gânduri, stări, învățăminte)?

Primul lucru pe care l-am asimilat a fost o porție mare de optimism. Am întâlnit persoane tare faine, persoane care au trecut prin tot felul de traume și care, într-o formă sau alta, încearcă să se vindece, să se dezvolte emoțional. Noi, ca nație, avem acest pesimism care ne picură în urechi faptul că țara asta nu are viitor, că românii sunt cum sunt. Dar femeile pe care le-am cunoscut îmi dau speranțe că nu e chiar așa. Poate sunt persoane care nu ies în evidență, dar sunt persoane care își fac treaba bine în jurul lor și de asemenea persoane are nevoie o țară: persoane care își cresc copiii corect, persoane care caută să devină o variantă mai bună a lor, persoane care încearcă să rupă tiparele preluate din comunism.
De la aceste femei inteligente și minunate am înțeles de ce e important ca femeile să fie reprezentate în politică și administrație în mod egal cu bărbații, am descoperit cât de mult a contat prezența/absența tatălui din viața lor, am învățat că degeaba îi transmiți copilului mesajele corecte dacă el te aude cum îi blamezi pe alții sau pui etichete, că nu trebuie să ne mai privim corpul ca pe o piesă de muzeu, ci ca pe cel mai important aliat pe care îl avem și care ne ajută să trecem prin această viață. Și, din acest motiv, ar trebui să avem mai multă grijă de el și să nu-l mai blamăm atât de mult.

Cum arată lumea în care ai vrea să crească Alexandra, care sunt câteva aspecte cheie ale acestei lumi?

Aș vrea să crească într-o lume în care bărbații să respecte femeile, în care o femeie să nu depună un efort mai mare decât un bărbat pentru îndeplinirea aceluiași obiectiv. Aș vrea să traiască într-o lume în care să ne vedem fiecare de viața noastră și să nu îi mai judecăm pe alții, să nu mai punem etichete. Mi-ar plăcea să traiască într-o lume care pune accent mai puțin pe material și pe consum nesăbuit și care își îndreaptă atenția spre lucrurile mărunte care contează cu adevărat. Și aș mai vrea să facă parte dintr-o lume care să înțeleagă că diversitatea e mișto și că nu trebuie să fim toți la fel sau să gândim la fel.

Ai spus că venirea Alexandrei pe lume nu a fost plănuită, tu credeai că nu vei fi tată și erai mulțumit cu viața ta și cu libertatea de a călători în voie. Cum ai făcut să ajungi să îmbrățișezi rolul de tată și să dedici mult din timpul și energia ta către acest rol?

Credeam că sunt mulțumit, dar era o mulțumire superficială pentru că așa eram atunci, superficial 😂 Nu știam aproape nimic despre mine, nu știam ce înseamnă iubirea, eram un analfabet emoțional. Am realizat după ce s-a născut Alexandra că eu nu voiam copii pentru că, la nivel inconștient, nu voiam să fiu ca tatăl meu. Tatăl meu a fost un om extraordinar, l-am văzut întotdeauna ca pe singurul model din viața mea, dar a fost un tată care petrecea foarte puțin timp cu noi pentru că muncea foarte mult. Și această absență a lui mi-a provocat o rană de respingere destul de puternică. Și de asta nu am vrut copii.
Dar cum nu se întâmplă mereu ce vrem și e foarte bine că e așa, nașterea Alexandrei a fost un moment de trezire pentru mine. Am realizat că trebuie să mă schimb, că trebuie să îmi descopăr și să îmi vindec rănile, trebuie să învăț să fiu un tată bun și un om de care Alexandra să fie mândră că îi este tată.

Din fericire societatea avansează, din ce observ eu, spre a implica tatăl în creșterea copilului în egală măsură cu mama. Totuși, influențele generațiilor trecute se simt în presiunea asupra mamei de a fi principala responsabilă de creșterea și îngrijirea copilului, în timp ce tatăl este distribuit în rol secundar, poate chiar episodic, o soluție de avarie pentru când mama nu poate fi disponibilă. Care sunt responsabilitățile/atribuțiile tale actuale în creșterea Alexandrei?

Nu există nimic din ce face mama și nu poate face și tata. Eu gătesc, câteodată chiar gătesc împreună cu ea, fac curat, o pregătesc și o duc la școală, ne jucăm împreună, o mai ajut la lecții, discutăm. Avem zile în care plecăm de acasă la 7:30 și ne întoarcem la 9 seara, rupți de oboseală, dar când îți auzi copilul că spune “Tati, mie mi-a plăcut ziua de azi” realizezi că un copil are nevoie cel mai mult pe lumea asta de atenția și implicarea părintelui. Nu de o viață ușoară, nu de jucării fără număr, nu de telefon sau tabletă, etc.
Iar dacă ne dorim ca fetele noastre să aibă parte de iubire și de un bărbat fain atunci când vor deveni femei, trebuie să le arătam ce înseamnă un bărbat fain. Dacă ele vor avea un tată iubitor și atent, nu vor accepta apoi un iubit care va fi mult sub nivelul tatălui.

Ce ai învățat tu că e important să facă fiecare părinte astfel încât și mama și tatăl să aibă roluri principale în creșterea copilului?

Eu nu cred că mama trebuie să facă ceva și tata altceva. Cred că fiecare își poate aduce aportul la creșterea copilului în mod egal. Nu cred că ar trebui să mai avem idei preconcepute că mama trebuie să gatească și tata să facă lecțiile sau mai știu eu ce. Cred că atât mamele, cât și tații, își pot folosi calitățile lor, oricare ar fi ele, pentru a crește un copil echilibrat emoțional, un copil care să își descopere esența și potențialul pe această planetă.

Urmează să ai un bebeluș, felicitări! Îmi spuneai că ai vrea să faci diferit câteva lucruri în primii doi ani, care sunt acestea?

Acum sunt mult mai pregătit să am un bebeluș, mult mai relaxat, știu mult mai bine ce are nevoie un copil în primii ani de viață. La Alexandra, mi-a luat cam 3 ani să înțeleg ce înseamnă parenting, ce înseamnă să fii tată.
Nu mai îmi e teamă că voi face greșeli, iar cu Alexandra am făcut destule pentru că nu știam foarte multe lucruri.
Voi fi mult, mult mai implicat emoțional și afectiv în primii doi ani pentru că aceștia sunt cei mai importanți ani din viața unui copil. Deși avem impresia că nu e așa pentru că un bebeluș nu va ține minte, creierul nostru se dezvoltă foarte mult în primii doi ani din viață, iar dacă îți începi viața într-un mediu plin de iubire, cu părinți atenți și relaxați, ai șanse foarte mari să deveni un om echilibrat.

Cum vezi dezvoltându-se în continuare proiectul “Oameni fără măști”? Acum el poate fi urmărit pe paginile tale de Facebook – Ionut Iordache – și Instagram – ionut1979gs.

Nu am un obiectiv anume. Singurul scop este ca eu și (poate) Alexandra să învățăm ceva. Și dacă mai sunt și alte persoane care găsesc lucruri interesante în acest discuții, cu atât mai bine. Nu țin să am succes cu acest proiect în social media, nu mă interesează câte like-uri sau share-uri primesc. Știu cât de fals este acest succes în lumea virtuală și nu mă interesează acest aspect.
Poate o să fac la un moment dat o expoziție cu aceste portrete, poate voi scoate un album foto sau poate îl voi păstra doar pe facebook și instagram. Ideea cu expoziția mă încântă pentru că visez la o sală în care vor fi prezente femeile pe care le-am fotografiat, iar energia lor ar putea transmite un mesaj puternic femeilor că doar unite pot dărâma zidul patriarhatului.

Photo by Road Trip with Raj on Unsplash

Fotografii din arhiva personală a lui Ionuț Iordache