“E ca și cum sunt într-un tunel și nu mai văd altceva în jur decât problema.”
Aud adesea metafora tunelului în psihoterapie și cred că fiecare din noi poate rezona cu această experiență interioară. Când ceva nu merge bine avem tendința să ne contractăm, să ne încolăcim, să ne facem mici în jurul problemei, lăsând astfel problema să pară de proporții. Gândurile noastre prezente sunt îndreptate asupra problemei. În viitor proiectăm aceeași problemă, poate chiar îi dăm amploare și parcă vin peste noi grămadă, tăvălug, toate emoțiile neplăcute, dureroase, pe care le-am putea simți. Și atunci ne facem și mai mici și, prin urmare, problema pare și mai MARE.
“Problema nu este problema, problema este ceea ce facem să rezolvăm problema”, aceste vorbe înțelepte au rămas cu mine de când am studiat în Spania. O metaforă din Acceptance and Commitment Therapy (ACT) care merge în această direcție este aceea a gropii și lopeții. Să spunem că pornim la drum și avem la noi o lopată. Deodată cădem într-o groapă. Desigur vrem să facem ceva să ieșim. Ca să ne eliberăm, vom începe să săpăm, încercând poate să construim niște trepte, însă pământul se poate surpa și ajungem într-o groapă mult mai mare. Poate groapa inițială nu era foarte adâncă, însă prin acțiunile noastre “eliberatoare” chiar am ajuns în adâncuri, blocați.
Întorcându-ne la vederea de tip tunel, vă propun un exercițiu pentru lărgirea perspectivei (tot din ACT), pentru a vedea dincolo de tunel:
Priviți în jurul vostru și numărați toate obiectele maro pe care le vedeți. Câte sunt?
Și acum, fără să vă uitați din nou în jur, spuneți câte obiecte albe sunt.
Probabil că obiectele albe au trecut neobservate, oricum necontorizate, la fel ca obiectele de altă culoare decât cea maro: roșu, verde, albastru, galben, portocaliu, mov – un adevărat curcubeu nevăzut. Acest exercițiu ne poate ajuta să luăm contact cu prezentul, să ne așezăm în Sinele nostru mai mare, mai încăpător, și să eliberăm resurse creative pentru a depăși situația, ori pentru a trăi cu ea, știind că viața noastră are mai multe aspecte și mai multe izvoare de bucurie, speranță și sens.
Așa că vă propun să luăm o pauză și să ne întrebăm: “Ce nu văd?”
Gânduri de bine,
Andreea
Resurse:
Luoma, J. B., Hayes, S. C., & Walser, R. D. (2007). Learning ACT: An acceptance and commitment therapy skills-training manual for therapists. Oakland, CA: New Harbinger Publications.
Törneke, N. (2017). Metaphor in practice: A professional’s guide to using the science of language in psychotherapy. Context Press/New Harbinger Publications.
Photo by Josh Calabrese on Unsplash
1 Comment
Aceasta metafora a tunelului mi-a amintit de cartea Tunelul de Ernesto Sabato. Uneori putem fi atat de prinsi in propiul nostru tunel incat nici nu ne dam seama ca langa noi sunt alti oameni, tot asa, in propriul lor tunel. Bine ca exista atatea metode terapeutice de a iesi din tunel! Ce usurare
Felicitari pentru articol!